Astazi sunt tare pornita sa discutam acest subiect extrem de sensibil. Hai inati sa va spun de unde mi s-a pus pata. De prea multe ori in ultimele cateva luni mi s-a spus ca voi fi mama de trei copii si este timpul sa mai las blogul, machiajul si orice altceva mai fac eu.
Oare chiar asa stau lucrurile in zilele noastre? Oare chiar este o tragedie ca o mama alege sa fie mama fara sa renunte complet la viata ei, la visurile ei?
Nu stiu cum ati raspunde voi la intrebarea asta, insa eu REFUZ sa ma plafonez si ma lupt cu mine pentru a reusi sa fac tot ceea ce imi place.
Realitatea este cruda, iar eu am “incasat-o” de cateva ori de la ea, insa nu regret nici o alegere de pana acum. Cand am ramas insarcinata prima data, nici nu imi imaginam vreodata ca voi sta acasa atat de mult timp. La serviciu ma asteptau dupa cateva luni, dar am ales sa mai raman cu Andra. Inainte sa se scurga cei doi ani de concediu, l-am nascut pe Calin si am mai ramas acasa inca doi ani. Evident ca am vrut sa revin la serviciu, dar nu mi-am mai gasit postul.
Este foarte real fenomenul acesta si nu sunt singura sau prima mamica careia i s-a intamplat asta. Am spus ok si am mers mai departe.
Am avut multe machiaje anul trecut, asa ca m-am intretinut din pasiunea mea pe care am trasformat-o in job. In continuare copiii au ramas prioritari si asta mi-a incetinit cresterea. Este adevarat ca nu pot merge la atatea sedinte foto cat imi doresc, la atat de multe cursuri de specializare sau sa ma implic in multe proiecte, insa imi este ok ( nu excelent ) asa cum sunt lucrurile acum. Asta de ce ar insemna sa nu imi doresc mai mult?
Iata ca ma regasesc insarcinata cu cel de-al treilea bebelus si parca s-a pornit Apocalipsa. Primele reactii din partea unor prieteni au fost brutale, violente verbal si mai apoi au inceput falsele griji. Multe persoane din jurul meu nu ma mai implica pe motiv ca “Lasa! Tu esti insarcinata, stai acasa, femeie” sau alte cele spuse la modul asta. Ei bine, oameni buni, nu despre asta este vorba. Daca vreti sa va faceti griji reale pentru mine, ma puteti intreba daca ma pot implica, cat cred ca mai pot face asta sau ailalta, cat de mult pot face, etc…Dar asta tine de responsabilitatea fata de sentimentele celorlalti ( un articol super misto aici de la Koko )
Desigur, au fost si reactii pozitive, de apreciere si m-au numit multi “mama eroina”. Nu sunt nici pe departe asa. Imi place sa spun ca sunt o mama aventuriera si ma voi bucura maxim de aceasta experienta numita VIATA cu bunele si cu relele ei.
Mintea mea nu prea intelege de ce sa fie asa? Bun, voi avea trei copii, dar trebuie sa le ofer mai mult de simpla mea prezenta. Daca eu voi renunta la tot ce imi face mie placere, cum voi putea eu sa fiu o mama buna si nu o mama morocanoasa, care ,in timp, isi va invinui copiii pentru esecurile personale. Am in jurul meu numeroase exemple, cu ambele alegeri si nu as spune ca sunt cele mai fericite femei de pe Pamant, insa cele care au ales sa isi reia jobul sau sa isi continue viata de femeie clar sunt mai fericite.
Copii mei stiu ca uneori trebuie sa plec “cu treaba” si Andra deja imi spune uneori “Sunt mandra de tine mami. Abia astept sa te intorci ca o sa imi fie dor de tine”. Asta imi doresc eu de la familia mea. Sa fie mandra de mine, sa le castig real respectul, iar eu sa fiu un exemplu bun pentru copiii mei. Vreau ca la batranete sa las mostenire acest blog ( sper sa fie ceva mai mult de capul lui pana atunci :))) si sa le fiu alaturi copiilor mei, sa ii ajut si sa le fiu sprijin, best friend si orice voi mai putea eu sa fiu pentru ei.
Asadar, in prezent eu sunt mama de doi copii, graviduta, makeup artist, trainer, consultant independent pe skincare si makeup, blogger de beauty si fac multe lucruri. Sunt mai fericita decat o femeie care isi petrece 12 ore la birou si isi doreste sa aiba timp pentru ea, pentru pasiunile ei sau pur si simplu sa simta ca traieste.
Iata cum am pornit eu de la o idee cu mare “nerv” si am terminat intr-o nota pozitiva. Asta sunt eu, vad partea plina a paharului in orice, dar ma infurii tare daca mai aud odata “sfatul” asta minunat.
Sunt sigura ca o parte dintre voi va regasiti in povestea mea, dar as vrea sa stiu voi de ce parte a baricadei sunteti? Ar trebui sa incetez sa visez si sa ma lupt doar pentru ca am copii?
Pana data viitoare,
Kisses from Dana!
FB: https://www.facebook.com/DanaMakeupro
Yt: https://www.youtube.com/ utilizator / GramuDaniela
Twitter:: @DanaStancuMUA
Pinterest: http:. // www.pinterest.com/danielastancuex/
Instagram: http:. // Instagram .com / danamakeupro
Dana, mi-a placut la nebunie articolul asta! Si hai sa-ti spun cum te vad eu, cu toate ca nu-mi dau seama cum e sa fii mamica. Stiu ca mi-ai povestit ce-ai patit la serviciu, insa mie mi se pare ca ce ai ales sa faci este "meseria" perfecta pentru o mamica. Ai timp mai mult de petrecut piticii si faci ceea ce iti place. Ce poate fi mai frumos de atat? – exact asta mi-a trecut prin minte cand imi povesteai 😀
Oare pentru ei cum e mai bine: sa lipseasca mama 10 ore de acasa si cand ajunge sa fie mega-obosita si stresata (si sa nu-mi zica nimeni ca vai daca iti place jobul asta nu se intampla. Chiar si drumul pana/ de la serviciu a devenit factor MARE de stres pe care il resimt) sau sa plece cateva ore pe zi la o sedinta de machiaj/eveniment? In weekend cand e cea mai mare cererea de machiaj presupun ca e tata acasa, deci ei au de castigat!
Mai e cale lunga pana acolo, dar exact asta imi doresc si eu sa fac cand voi avea copii! Sa gasesc ceva care sa-mi aduca cat de cat satisfactie (inclusiv materiala), insa sa am posibilitatea sa petrec mai mult timp cu copilul.
Nu stiu cat de coerenta am fost in acest mesaj, dar intelegi tu 🙂
Mult succes in toate!
Ira, iti multumesc frumos pentru toate aceste cuvinte frumoase si sincere. Pentru copii acum, cat unt mici este foarte bine sa fie mami si tati prin preajuma, insa cand vor creste or sa ne trimita la plimbare. Ma pregatesc psihologic pentru acel moment, insa il voi accepta pentru ca face parte din evolutia lor.
Te pup.
Esti minunata!!!
Tu esti o draguta, ca de obicei. Multumesc Flori de la Giurgiu ( asa esti in inima mea ) . Te pup
Buna Dana,
Intr-adevar tu ai atins aici un subiect foarte sensibil. Eu vorbesc acum ca o tanara necasatorita dar care pe viitor isi doreste sa isi intemeieze o familie cu copii, cu tot tacamul.
Te apreciez foarte mult pentru ceea ce faci si te felicit pentru al 3 lea bebelus. Sa dea Dumnezeu sa fie sanatos si norocos. Din punctul meu de vedere si eu sunt pro la tot ceea ce ai zis: este bine ca noi sa ne traim visele indiferent de circumstante. Stiu ca sunt foarte multe persoane care sunt limitate in ceea ce priveste gandirea, dar, serios acum, dai nastere unui copil, treaba asta nu este un handicap. Eu pe viitor o sa ma tin tot de planurile si de visele mele indiferent de circumstante. Copiii nostri trebuie sa vada in noi un model. Eu asta am vazut la mama mea, asta vreau sa vada si copiii mei la mine.
Iti doresc mult curaj si mult succes in continuare! te pup
Multumesc frumos, Dora. Si tu esti un exemplu de urmat, asa ca te felicit si iti doresc mult succes. Te pup
Bravo darling! Continua cu ceea ce faci ca o sa iti îndeplinești toate dorintele!
Multumesc, Sudessa 🙂
Nu te opri!!!! Mergi mai departe !!! Doar n-o sa asculti de altcineva decat de inima ta!!!!! Ce exemplu le-ai da tu copiilor tai? Sa renunte? Niciodata, baby!!! Mergi mai departe, lasa parerologii in pace, tu ai treaba!!!!
Ce bine ai spus, Daniela. Go, go, go!
Te pup
Draga mea, te inteleg bine, e greu cu un copil, daramite cu trei, de asta recunosc ca uneori inclin balanta spre copil. Primii ani, mai ales, nu mai am cum sa ii retraiesc alaturi de el, in schimb careera am timp toata viata. Incerc totusi sa tin un echilibru si sa gandesc lucrurile rational, pe toate perfect in acelasi timp nu am cum sa le fac. Am renuntat la un job clasic care ma tinea si 12 ore departe de casa, dar tot am ales sa fac ceva, vreau ca eu sa ma simt in primul rand ok si astfel si copilul o sa ma perceapa ca pe cineva care stie ce vrea… si in felul asta sa fiu o mama cat pot eu de buna. Munca pentru mine e mereu contra cronometru, chiar azi scriam pe blog ca uneori ma simt ca intr-un maraton, dar asta e, prefer sa il duc pana la capat si sa nu ies din el. Totusi cand e nevoie sa mai iau cate o pauza iau, stiu foarte bine ca suprasolicitata nu dau randament si ma refac greu… si nu vreau sa impovarez pe nimeni si mai ales ca cel mic sa simta ca nu am grija de el asa cum fac mereu. Bafta multa si sanatate!!!
Asa este. Stiu ca si tu ai ales sa lucrezi de acasa, ai blogul si alte proiecte. Despre asta este vorba…. sa faci ceea ce crezi si simti ca sa fie ok pentru tine si pentru copil.
Te pup, Ani
"cariera"…. :D…am scris gresit mai sus
:))
Draga mea, nu-s mama [inca], dar sfatul meu pt tine este acela sa faci exact ce-ti dicteaza inima si intuitia. Si nu, nu trebuie sa renunti la nimic doar pt ca ai familie, copii, etc … Vorba ta: aceste pasiuni si familia te fac foarte fericita si atata timp cat nu iti faci rau tie si familiei sau altora NU te opri din ceea ce faci. 😀 Imi place de tine, te-am vazut de 2 ori si m-a acaparat energia ta. 😀 KEEP UP THE GOOD WORK! :*
P.S.: Nu stiu ce mama naibii are lumea asta de crede ca daca esti mama gata, s-a terminat viata pt tine. Ai grija de casa, de copii, ai si job … dar pe langa toate astea, daca esti si cocheta, Doamne Fereste, sa depasesti limitele impuse de societate ca e vai si amar de tine. Sper sa se schimbe mentalitatea asta jenanta.
Ps face toti banii :)). Nici eu nu stiu sa spun, dar parca suntem toti croiti dupa acelasi tipar si daca ai tras linia stramba gata esti proscris. Si eu sper sa se schimbe mentalitatea asta, dar uite ca putem face ceva cu eductaia copiilor nostri. Sa ii invatam sa ii accepte pe ceilalti si sa ii incurajeze, etc.
Te pup si multumesc. Si mie imi placi 🙂
Eu cred ca te vei descurca in calitate de mama a trei copii si in cariera de makeup 🙂
Nu lasa gura lumii sa te impedice sa faci ceea ce-ti place si ceea ce vrei 🙂
pupici :-*
Lucica, draga mea, multumesc. Te pup
Îmi place cum gândești și te felicit pentru tot ceea ce faci! Eu am zis-o de multe ori că mi se pare absurd să renunți la tot pentru copii, nu e „sănătos” nici pentru tine ca femeie, dar nici pentru copil, fiindcă, așa cum ai zis și tu, de la un anumit punct ajungi să dai vina pe copii pentru eșecurile personale (chiar și doar indirect și de obicei fără să-ți dai seama), iar ăsta e un lucru pe care l-am observat la multe mămici care s-au dedicat exclusiv copiilor.
Să ai o sarcină cât mai ușoară, bebe să fie sănătos și nu pune la suflet anumite răutăți, nu merită!
Ai dreptate. Multumesc tare mult pentru incurajari. Te pup
Felicitari!
Tare-mi plac mamicile ca tine care nu se plafoneaza!
Multumesc. Asa cred eu ca trebuie sa fie natural, dar fiecare cum stie mai bine.
Te pup
Super mami 💄👑👠
Merciiic. Te pup
🙂 Mi-a placut aplombul din glas, mi-a placut felul in care ai argumentat (desi sunt convinsa ca stii ca nu esti datoare cu explicatii nimanui – dar te-au iritat, e firesc!), am zambit remarcand ca inchei intr-o nota pozitiva – si asta e firesc, din ce am reusit eu sa-mi dau seama despre tine, ca persoana! Bravo, Dana! Cred ca stii deja dar simt nevoia sa-ti spun ca esti strong!!!
Pupici mii!
Ilda
Lavender Thoughts
Nici nu stii, draga mea Ilda, cat de mult cantaresc cuvintele tale frumoase in sufletul meu. Multumesc!
Te pup
Asa mamica sper sa fiu si eu intr-o buna zi. Felicitari!Ai cu ce te mandri! Si stai linistita,orice ai face,lumea tot critica. Keep up the good work!
Multumesc draga mea. Asa vei fi daca iti doresti. Te pup
Draga Daniela te admir! Esti extraordinara! Esti un exemplu pentru toate doamnele care vor sa aibă si o cariera frumoasa si o viața de familie armonioasa! Cu siguranță copii tai vor fi mândri de tine! Nu renunța la visele si dorintele tale! Visează tot mai sus si vei reuși in timp sa iti îndeplinești toate visele!
Si tu esti extraordinara, doamna profesoara! Multumesc tare mult pentru aceste minunate cuvinte si incurajari. Te pup
Draga mea, te felicit pentru curajul pe care l-ai avut cand ai decis sa fii mamica. Asta dovedeste ca esti o persoana responsabila si ca iti asumi decizia pe care ai luat-o. Eu de curand am intrat in lumea mamicilor si mi-am dat seama ca este cel mai minunat lucru din lume, dar mai ales mi-am dat seama ca jobul nu merita atata osteneala, strEs si griji. Faptul ca esti make-up artist, ai blog si alte proiecte si ai si grija de cei doi prichindei (si in curand si de-al treilea) dovedeste ca stii ce vrei de la viata. Nu te mai lasa atinsa de vorbele celorlalti si traieste-ti viata cum crezi ca e mai bine pt tine si familia ta. Cred ca armonia si dragostea din familie sunt mult mai importante decat orice din lumea asta. Pana sa il am pe bebe, am fost genul de femeie "de cariera", dar acum ma gandesc sa schimb putin directia. Faptul ca ai copii nu inseamna totusi sa renunti la tine si la pasiunile tale. Daca te poti intretine din pasiuni (make up, blog etc) atunci cred ca ai gasit solutia :). Si da, daca ai renunta la tine, ar aparea frustrarile, iar bebeii au nevoie de o mamica fericita. Eu iti doresc mult succes in tot ceea ce faci, sa fii fericita si impacata cu tine insati ca faci ceea ce vrei si ceea ce te face fericita. Te pup!
Haaa! Chiar ca m-am distrat cu articolul asta! Eu am mai vrut un copil dar n-a fost sa fie, asa ca ma bucur din plin de cel – adica cea 🙂 – pe care o am! Asta cu "lasa ce faci pentru ca ai copil" e o idee de mare exceptie pe care am incasat-o si eu la momentul respectiv si o incasez si acum chiar daca fii-mea are 16 ani. Si jumatate, cum ii place ei sa spuna (jumatatea aia conteaza cand trebuie sa obtina ceva caci e cu bataie pe 17). Da, las orice pentru copilul meu dar nu inseamna sa ma las pe mine in bataia vantului caci atunci nu va avea o mama normala (ma rog cat pot fi eu de normala…) va avea o morocanoasa si o frustrata care, la un moment dat isi va revarsa frustarile pe ea. Asa ca intotdeauna am cautat echilibrul. Uneori am mai si derapat intr-o directie sau alta dar m-am repliat repede. Cand am simtit ca pierd contactul am renuntat la unele lucruri ca refac legatura cu baza si sa nu-mi scap puiul din mana. Dar crede-ma ca se pot echilibra toate cat timp stii ce vrei, cum vrei si cum le pui in pagina. Si cat timp ai vise implineste-le, pentru ca altfel nici copiii tai nu vor fi fericiti! Si da, pare ca trebuie sa ii tii de mana tot timpul dar vei constata la un moment dat ca incet incet vor fi liberi iar tu vei ramane cu un gol in jurul tau. Si va fi un pic prea tarziu sa umpli golul cu ce iti doresti caci nu vei mai stii ce iti doresti. Asa ca un singur sfat iti dau – ma feresc sa dau sfaturi in general – cauta echilibrul intre copii si visele tale. Restul e poveste! Vei gasi toate raspunsurile. Si inca ceva: nu cauta perfectiunea in copii tai, sau mai bine zis nu incerca sa ii faci asa cum ti-i doresti tu, lasa-i sa fie asa cum sunt ei. Doar ghideaza-i. Este o experienta minunata! Stii cam care e relatia mea cu Ioana. N-am lasat niciodata visele mele deoparte. Le-am implinit impreuna cu ea! Si continuam sa facem la fel!
Mai Danuta,
Eu te apreciez pentru ce faci, pentru tu o faci din pasiune si respect! Este DOAR decizia ta ce vrei sa faci si modul in care iti imparti timpul si este de apreciat faptul ca esti MAMA pentru copii tai, desi nu doar atat! Esti o FEMEIE care isi doreste sa faca ceva in viata ei, de care sa fie mandra, atat ea cat si familia ei! Eu te respect pentru asta si sunt convinsa ca ai tai copii nu sunt lasati de izbeliste sa se descurce cum pot!
Chiar avem de invatat de la tine ceva! Asa ca, atunci cand voi deveni si eu mama, sigur te voi vizita…pentru ca stiu ca am ce invata!
Te pup si…nastere usoara…cred ca nu mai e mult! 🙂
Lory, esti o draguta ca intotdeauna. Ma simt onorata sa fiu un model, insa sunt sigura ca ne pregatim de o generatie de mame moderne, care le pot face pe toate.
Te pup